Slow-food sau fast-food?

Credit foto: Nagy-Bagoly-Arpad/2012/shutterstock.com
Credit foto: Nagy-Bagoly-Arpad/2012/shutterstock.com

Ce vă place mai mult: o masă bine gătită ca la mama acasă sau o tură la fast-foodul din colțul străzii? Pentru mulți dintre noi, aceasta nu e atât o problemă de gust cât una de program de muncă. Însă demn de reținut este faptul că ambele opțiuni pot fi sănătoase!

Ne-am obișnuit să citim articole care demonizează fast-foodul și ridică ode alimentelor tradiționale, însă la fel de mult ne-am obișnuit ca în viața reală să recurgem pentru masa de prânz la preparate care seamănă mai mult a fast-food decât a mâncare de casă. Aceasta deoarece, pe de o parte, în oraș, acest tip de hrană e mai frecvent și mai comod de mâncat, pe de altă parte, pentru că ade­sea ni se pare mai gustos. Ce ar trebui să luăm bun din slow- food și ce ar trebui să luăm bun din fast-food pentru a ne hrăni sănătos și mai ales gustos și satisfăcător?

Fast-food: se gătește rapid, se consumă rapid
Ceea ce numim azi fast-food derivă dintr-un tip de preparate care s-au consumat dintotdeauna chiar în bucătăria tradițională: este vorba despre alimente care se prepară rapid, se pot mânca ușor în aproape orice context și oferă satisfacție ime­diată, fiind în același timp nutritive și foarte gustoase. Cu toții a­pre­ciem, de exemplu, o omletă cu bacon preparată în câteva minute sau o pulpă de pui preparată urgent pe grătarul deja încins. Însă conceptul actual de fast-food înseamnă ceva mai mult: în goana pentru mai rapid, mai satisfăcător, mai atrăgător, mai gustos, aceste preparate au început să fie pregătite cu ingrediente modificate, super-procesate și în moduri care nu țin seama de efectele pe termen lung asupra stării de sănătate, ci numai de plăcerea imediată pe care o oferă alimentul respectiv. S-a constatat, de exemplu, că gustul dulce pro­venit de la carbohidrații simpli, precum și gustul și consistența grăsimilor animale declanșează răspunsuri simple și imediate din partea creierului și creează o senzație imediată de satisfacție, o plăcere pe care ne-o dorim repetată. Cum fiecare producător dorește exact acest lucru, care promovează consumul, s-a ajuns la un soi de standardizare a acestui tip de alimente, care, în plus, au în general prețuri foarte atrăgătoare, ceea ce a dus treptat la restângerea consumului de alimente tradiționale, care nu au neapărat aceste caracteristici, necesită un timp mai îndelungat de preparare și, deloc în ultimul rând, sunt mult mai costisitoare.

Slow-food: a prepara și a savura pe îndelete
Împotriva acestei tendințe s-au ridicat din ce în ce mai mulți adepți ai gastronomiei tradiționale, astfel că, în anul 1986, italianul Carlo Pedrini creează noțiunea de slow-food și redactează un adevărat manifest al mișcării slow-food. Concepută ca reacție la fast-food, slow-food înseamnă mâncare preparată și savurată tradițional. Se începe deci cu ingredientele de bază, produse agricole care trebuie cultivate ținând seama de principiile ecologice: sunt condamnate manipularea  genetică, restrângerea biodiversității prin cultivarea preferențială a unor soiuri a căror principală (și singură) calitate este productivitatea. Aceste principii sunt valabile și pentru creșterea animalelor, considerându-se că numai modalitățile de creștere tradiționale sunt cele care asigură o hrană sănătoasă și nutritivă, în timp ce metodele industriale furnizează numai calorii goale, sursă de obezitate și degradare a stării de sănătate. Se promovează culturile și soiurile locale, precum și produse regionale amenințate cu dispariția din cauza globalizării. Manifestul slow-food stipulează chiar alcătuirea unei Arce a lui Noe gastronomice pentru fiecare eco-regiune, care va salva de la dispariție specialitățile locale amenințate. Ce înseamnă concret a găti slow? În primul rând, a cumpăra ingrediente ecologice sau cât mai puțin procesate și a prepara pe îndelete rețete tradiționale,  eventual și regionale. În­seamnă, de exemplu, să nu te sperii de faptul că rețeta de zacuscă de la bunica cere două zile de muncă în bucătărie, pentru că numai așa vei avea certitudinea că ai gătit ceva sănătos pentru toți cei dragi. Slow-food înseamnă și un prilej de a aduce toată familia în jurul aceleiași mese, mai întâi pentru prepararea mâncării, apoi pentru savurarea ei. Aceasta deoarece partea poate cea mai plăcută din slow-food este masa luată împreună cu familia și/sau prietenii. Respectă principiile slow cel care reușește ca, în loc să înfulece în grabă, pe un colț de masă și/sau cu ochii la televizor, să puna masa frumos (eventual să strecoare pe ea și un buchet de flori), să aștepte să se adune în jurul ei câteva persoane plăcute, în compania cărora se simte bine și să ia pe îndelete o masă formată din două feluri și un desert (pe care în prealabil le-a gătit meș­teșugit și pentru care a făcut shopping câteva ore).

Un mod de viață
În aceste condiții, sunt puțini cei care se declară sus și tare adepții fast-foodului, după cum sunt și mai puțini cei care pot susține, cu mâna pe inimă, că respectă principiile slow-food în fiecare zi. Și, de fapt, pentru sănătatea noastră este mai  necesar un echillibru optim între aceste două moduri extreme de hrănire. Ceea ce ar trebui să ne preocupe este să ne asigurăm un aport optim de calorii, raportat la activitatea pe care o depunem, și ca aceste calorii să provină din principiile alimentare de bază: proteine, car­bo­­hidrați și abia în ultimul rând grăsimi. Nu se poate spune că produsele fast-food sunt întotdeauna cea mai nesănătoasă opțiune: există salate de legume, există carne de calitate preparată fără aditivi, uneori există chiar pâine sau cereale integrale. Pe de altă parte, nici produsele sau rețetele tradiționale nu sunt întotdeauna cea mai sănătoasă opțiune pentru o persoană care trăiește într‑un oraș, se mișcă relativ puțin și desfășoară o activitate de birou: mâncărurile doldora de cărnuri grase, ouă și făină ale strămoșilor noștri pot fi savuroase, dar în acelaști timp prea nutritive și calorice; în loc să ne dea energie, ne pot împovăra excesiv organismul. Deci se cuvine să facem alegerile nutriționale mai curând în funcție de activitatea pe care o desfășurăm decât în funcție de niște principii abstracte sau chiar emo­ționale.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*