Post & slăbiciuni

credit foto: yurok/2012/shutterstock.com
credit foto: yurok/2012/shutterstock.com

Postul îngrașă sau slăbește? Experiențele oamenilor sunt diferite și vom vedea mărturii convingătoare în ambele sensuri. Cert este că dietele de post, ortodoxă sau catolică, nu reprezintă în sine „rețete“ pentru a te îngrășa, dar nici pentru a slăbi neapărat. Totul depinde de felul în care le aplicăm!

Când cineva se hotărăște să țină postul Paștelui, în varianta ortodoxă de 40 de zile, cu privarea de toate alimentele de origine animală, se gândește probabil în primul rând la purificare și penitență, la cu­ră­țirea trupului și sufletului înainte de sărbătoare. Dieta nu ar trebui să se afle pe primul plan. Riguros vor­bind însă, postul este o peri­oadă de detoxifiere care ar trebui să conducă în general la pierderea a câteva kilograme de prisos, în niciun caz la îngrășat. Totuși, sunt mulți cei care afirmă că s-au îngrășat în timpul postului. Să vedem de ce se poate întâmpla acest lucru.
Am postit și m-am îngrășat?!
Dacă suntem obișnuiți să mâncăm zilnic carne și produse lactate, lip­sa lor ni se poate părea gravă și periculoasă. Unii se simt subnutriți și, de aceea, simt nevoia să supli­nească ceea ce lor li se pare o pierdere nutrițională majoră cu un consum excesiv de alimente permise de post, în genere făinoase și dulciuri. Pe scurt, dacă mâncarea de post ni se pare insuficientă și nu ne place, vom tinde să com­pen­săm, consumând în exces acei carbohidrați cu index glicemic mare care „aduc fericirea“, res­pec­tiv determină secreția cere­brală de serotonină, care creează senzația de plăcere, de satisfacție. Este de la sine înțeles că acest proces conduce la îngrășare și, mai ales, contravine ideii de post ca abținere, cumpătare.
Credință și încredere
Exact așa cum spun și părinții Bisericii, cheia purificării trupului de toxine, dar și de kilograme în plus este credința, respectiv încrederea că postul nu secătuiește organismul, ci dimpotrivă. Dieta vegană (asemănătoare dietei postului orto­­dox) poate fi respectată în condiții bune timp de 40 de zile. Proteinele animale cu care ne-am obișnuit se substituie cu proteine vegetale și nu se compensează prin exces de car­bohidrați. Carbohidrații con­sumați trebuie să fie de calitate, să aibă index glicemic mic și e preferabil să nu se combine cu fructele, mai ales uscate. Acestea din urmă se consumă separat, ca o gus­tare. Fructele oleaginoase au rol de susținere și nu este bine să devină ingrediente principale. Un rol tonic le revine și ciocolatei negre, cafelei și ceaiului.

Baza postului sunt proteinele de origine vegetală

Deși lipsesc produsele de origine animală, dieta ortodoxă de post
ar trebui să respecte aceleași principii ca dieta zilnică obișnuită. Astfel, trebuie să fie prezente mereu proteinele – de data aceasta, de origine vegetală: soia, ciuperci, fasole, linte, mazăre.
Pentru energie, se consumă carbohidrați de preferință cu index glicemic mic, nu foarte rafinați și prelucrați: cerealele integrale trebuie să predomine, în detrimentul celor decorticate și prelucrate.
Oricând este mai bine să con­sumăm fulgi din cereale integrale decât pâine sau produse de patiserie zise „de post“, orez mai bine decât cartofi, miere mai bine decât zahăr, legume și fructe proaspete sau uscate mai bine decât dul­ciuri. În ceea ce privește grăsimile, exigența renunțării la unt-de-lemn ne va scuti de prăjeli și salate uleioase. Grăsimile vegetale vor fi, desigur, prezente: soia conține grăsimi, la fel și semințele de cereale, nucile, fisticul, susanul – inclusiv humusul sau halvaua. Deși nu e tipic dietei românești, fructul de avocado se poate dovedi un aliat de nădejde în zilele de post, deoarece este foarte nutritiv: e unicul fruct care conține grăsimi vegetale de calitate foarte bună, care contribuie la reglarea ratei sangvine a colesterolului.
Mai ales în timpul postului, nu trebuie neglijat aportul de vitamine și minerale – aici intervin aliații tipici ai postului românesc: urzica, ștevia, dar și leurda, spanacul și toate ver­dețurile de sezon. Acestea dau gust preparatelor și în același timp ne umplu de vigoare. Este impor­tantă, de asemenea, hidratarea cu apă minerală.

Paradoxul budist
Contrar credinței răspândite, dieta vegană nu conduce automat și în orice condiții la pierderea calciului din organism, nici măcat pe termen lung. Un surprinzător studiu dat publicității anul trecut a comparat structura osoasă a două eșantioane de femei aflate în perioada post-menopauză: unele erau călugărițe budiste și urmau o dietă strict vegană, cele­lalte trăiau în lume, în aceeași regiune geografică (Vietnam) și nu erau vegetariene. Femeile aveau den­sități osoase identice, deși călugărițele consumau doar 370 mg de calciu pe zi (se recomadă 1.000 mg) și doar 35 g de proteine pe zi, în timp ce nonvegetarienele consumau 65 g.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*