Pericolele hiperglicemiei

Credit foto: zaretskaya/Fotolia.com
Credit foto: zaretskaya/Fotolia.com
Credit foto: zaretskaya/Fotolia.com

Un nivel ridicat al glicemiei este un motiv de îngrijorare.
Cum putem face față pericolului reprezentat de excesul de zahăr, păstrând în același timp plăcerile gurmande ale vieții?

Concentrația zahărului în sânge depinde de nivelul insulinei și este rezultatul unui proces metabolic foarte complex, influențat de numeroși factori. De aceea, nu se poate face întotdeauna o corespon­dență directă între consumul ridicat de zahăr și hiperglicemie, respectiv riscul de îmbolnăvire de diabet de tip II. Pe de altă parte, dacă un astfel de risc există, consumul de zahăr nu face decât să-l adâncească. Ce putem face în caz de hiperglicemie? Renunțarea la zaharuri și carbohidrați, în general, este singurul răspuns corect?

Hiperglicemia
Există unele semne care ne pot sugera că avem glicemie mare. Atunci când glicemia trece de nivelul periculos de 200 mg/dl, ne simțim gura uscată, buzele uscate, apa­re o dificultate ușoară la vorbire și senzația continuă de sete. Dacă glicemia aceasta mare durează mai mult de o zi, va apărea
o creștere a volumului de urină. Setea va fi combătută instinctiv prin consumul unei cantități mai mari de apă, uneori depășind 4-6 litri pe zi. Persistența glicemiilor mari timp de mai multe zile va duce la o des­hidratare treptată a întregului organism, cu limbă „prăjită”, piele uscată, reducerea forței musculare, oboseală, scădere în greutate, vedere tulbure, scădere ușoară a tensiunii arteriale.
Atunci când glicemia depășește 300 mg/dl apare senzația de greață, iar la o glicemie de peste 360 mg/dl, pe lângă greață pot apărea și vărsături. Consumul de băuturi răcoritoare pentru setea indusă de glicemia mare poate accelera procesul de deshidratare și de apariție a feno­menelor de greață și vărsături.

Glicemia sub control
Nivelurile înalte ale zahărului din sânge creează niveluri înalte ale insulinei. Tandemul este periculos pentru creier, vasele de sânge și restul organismului. Iată cum se poate gestiona nivelul zahărului din sânge:
1 Glicemia se menține la o valoare constantă dacă mâncăm frecvent și în cantități mici, evitând mesele abundente și copioase.
2 Micul dejun este obligatoriu, deoarece astfel este evitată o scădere prea mare a glicemiei, care atrage de obicei după ea un efect compensator hiperglicemic foarte periculos.
3 Se impune reducerea consumului de pâine și orez alb, înlocuindu-le cu pâine neagră și de secară, orez basmati, brun sau sălbatic.
4 Este recomandat consumul de leguminoase, care se digeră încet, provocând creșteri lente, treptate ale glicemiei: fasole, năut, linte, soia și arahide (care fac parte din familia leguminoaselor, nu a nucilor).
5 Alimentele cu indice glicemic ridicat trebuie combinate cu alimentele cu indice glicemic scăzut. Se poate combina astfel fasolea cu orez, obținând un indice glicemic intermediar. Consumate singure, alimentele cu indice glicemic ridicat, cum ar fi bomboanele, jeleurile etc. creează creșteri mari ale glicemiei.
6 Salatele din legume proaspete pot fi consumate din belșug, deoarece morcovii, roșiile, ceapa, castraveții, salata verde, broccoli, avocado, la fel
ca nucile, nu au un impact semnificativ asupra glicemiei. Carnea în sine nu crește glicemia, dar grăsimea ei favorizează rezistența la insulină.
7 Alimentele procesate, care conțin făină albă măcinată fin, cum ar fi pâinea, cerealele pentru micul dejun procesate, fursecurile, biscuiții, trebuie reduse la maximum. Acestea au un indice glicemic ridicat, deoarece particulele fine de amidon trec rapid prin tubul digestiv și se absorb imediat. În plus, majoritatea dulciurilor industriale care se găsesc pe piață conțin sirop de fructoză, care are efect de creștere imediată a glicemiei.
8 Adăugând oțet sau zeamă de lămâie în mâncare, indicele glicemic al mesei respective scade mult – de aceea, astfel de ingrediente nu ar trebui să lipsească de pe masă.

Aliații noștri în lupta cu nivelurile ridicate ale glicemiei
Alimentele care conţin antioxi­danţi, vitamina C şi potasiu sunt recomandate celor care vor să-şi ţină sub control glicemia.
Merele au un con­ţi­nut ridicat de fibre, care asigură un tranzit intestinal bun şi eliminarea glu­cozei. Coaja de măr conţine quercitină, un antioxidant care reduce riscul de diabet.
Tecile de fasole și afinele au efect de scădere a glicemiei.
Morcovii menţin nivelul insulinei. Se con­sumă cruzi; prin fierbere, fibrele se mărunţesc şi se poate absorbi din ele o can­titate mare de glu­coză. Grapefruitul are un conţi­nut scăzut de glucide; în plus, conține antioxidanți care protejează vasele de sânge.
Ceaiul verde con­ţine antioxidanţi care echilibrează nivelul zahărului.
Zahărul, o toxină?
În cantităţile în care este consumat astăzi în ţările industriali­zate, zahărul este toxina ce stă la baza mul­tor afecţiuni, de la proble­me cardiace la cancer. Aceasta e concluzia la care a ajuns, în urma a nume­roase studii efectuate în ultimii ani, dr. Robert Lustig, specia­list în endo­crinologie, profesor la Universitatea California. Lustig spune că zahărul este o „toxină cronică”. „Există 3 tipuri de toxine. Primul e dat de substan­ţe precum cianura, letale pentru oameni într-o concentraţie de o parte la un milion. Arsenicul şi plumbul repre­zintă al doilea tip şi ucid atunci când reprezintă 30-50 de părţi la un milion. Cel de-al treilea tip, toxinele cronice, devin letale la concentraţii de câteva mii de părţi per milion. Printre acestea se numără vitami­na A, vita­mi­na D, fierul şi fructoza”, explică el. Prin „zahăr” el înțelege atât sucroza (zahă­rul alb şi brun obţinut din trestie şi sfeclă), cât şi siropul de fructoză obţinut din porumb. Zahărul rafi­nat (sucroza) e format dintr-o moleculă de gluco­ză şi o moleculă de fructoză. În siropul de fructoză din porumb, fructoza repre­zintă 55%, iar glucoza 45%. Fructoza e aproape de 2 ori mai dulce decât gluco­za, fiind elementul care diferenţiază zahărul
de celelalte mâncăruri bogate în carbohidraţi, precum pâinea sau cartofii. Cu cât o substanţă conţine mai multă fructoză, cu atât va fi mai dulce. În corpul nostru, cele două substanţe sunt metabolizate diferit, cu efecte diferite.
„Nu are nimic de-a face cu caloriile. Zahărul este o otravă în sine”, afirmă Lustig. Glucoza e metabolizată de fiecare celulă din corpul nostru, în timp ce fructoza este meta­bolizată în mare parte de către ficat. Un alt aspect important e viteza cu care sunt consu­mate aceste calorii. Dacă zahărul este consumat în formă lichidă, va ajunge în ficat o canti­tate mai mare de fructoză într-un interval mic de timp, ceea ce va influenţa modul în care aceasta este metabolizată. Ficatul va trans­forma fruc­toza în gră­sime. Acest lucru facili­tea­ză apariţia rezis­ten­ţei la insulină, principala cauză a obezităţii, a diabe­tului de tip 2 şi a afecţiu­nilor cardi­ace. „Până acum, con­su­mam fructoză în can­ti­tăţi mici, din fructe, care conţin fibre ce înceti­nesc absorb­ţia şi se consumă mai lent din cauza texturii. Acum putem produce zahăr şi sirop de fruc­toză ieftin, astfel că putem consuma can­tităţi imense”, explică Lustig. Iar acest lucru ne omoară.

1 Comment

  1. Multumesc mult Burda Romania pentru acest mesaj.Chiar sufar de diabet gr.2 si pentru ca am probleme si cu ficatul,iar tratamentul pentru diabet ar afecta ficatul,incerc sa tin sub control glicemia prin regim alimentar ,fara zahar sau alte alimente cu indice glicemic ridicat.Si cu putina atentie reusesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*